Flori si gradina

Salvia, planta miraculoasă care ”nu lasă bătrâneţea să se apropie”

 

 

Salvia, planta miraculoasă care ”nu lasă bătrâneţea să se apropie”

 

 

„Dorinţa salviei este să-i facă pe oameni nemuritori”, se spunea în Evul Mediu. O credinţă străveche, înscrisă chiar în numele plantei. „Salvia” vine din latinescul „salvare” – a fi sănătos, a vindeca, a salva. Despre această plantă extrem de aromată, cu frunze verzi, albicioase, şi flori roz-albe şi violete, se spunea în Antichitate că este sacră, fiind adusă pe pământ chiar de zei.

„Cine are salvie în grădină nu lasă bătrâneţea să se apropie” – spune un vechi proverb chinezesc. Medicii greci şi romani – Galen, Plinius, Dioscoride – au elogiat şi ei salvia, considerând-o o regină a ierburilor tămăduitoare, cu efecte protectoare magice. În Roma antică, salvia era considerată o plantă sacră, fiind adunată cu un întreg ritual. Cel care oficia ceremonialul aducea drept jertfă pâine şi vin, îmbrăcat într-o tunică albă. Romanii interziceau folosirea obiectelor de metal, considerând că devin otrăvitoare în contact cu salvia. Mai ales la trecerea dintre iarnă şi vară, salvia era un remediu nelipsit, fiind folosită ca detoxifiant, protector împotriva diverselor infecţii care apar în această perioadă, tonic nervos şi psihic, reîntineritor. Se credea că acela care va consuma salvie încă de la începutul primăverii va întineri şi el odată cu natura.

Salvia este o plantă cercetată intens, căreia medicina îi descoperă tot mai multe aplicaţii practice. Ea nu este doar un medicament natural cu multiple aplicaţii, ci şi un leac excelent pentru menţinerea sănătăţii. Şi în medicina tradiţională românească, salvia are numeroase întrebuinţări. Având o mare sensibilitate la îngheţurile din timpul iernii, ea este o plantă care necesită îngrijiri speciale şi, ca atare, nu creşte spontan, ci doar cultivată, mai ales în zonele sudice ale ţării. De la ea se folosesc frunzele şi părţile aeriene înflorite, care sunt foarte bogate în uleiuri volatile, având un gust puternic aromatic şi astringent. Găsim această plantă sub formă de ceai în practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca şi anumite preparate pe bază de salvie, cum ar fi tinctura.

*Câteva reţete pe bază de salvie

Pulberea. Se obţine prin măcinare cât mai fină cu râşniţa electrică de cafea. Depozitarea pulberii de salvie se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum două săptămâni (deoarece uleiurile volatile se evaporă foarte rapid). De regulă, se administrează de 3-4 ori pe zi, câte o jumătate de linguriţă rasă, pe stomacul gol.

Tinctura. Se pun într-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se adaugă două pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar tinctura rezultată va fi pusă în sticluţe mici, închise la culoare. Se administrează câte o linguriţă diluată în puţină apă, de patru ori pe zi. Este folosită ca echilibrant nervos şi hormonal, stimulent al activităţii cerebrale şi al memoriei.

Oţetul de salvie. Era foarte mult folosit de către călugării benedictini, care îl considerau un elixir pentru nervi şi digestie. Iată modul de preparare: într-un litru de oţet natural de mere (sau de mere cu miere) se lasă să se macereze, vreme de două săptămâni, 50 de grame de frunze de salvie mărunţită. Va rezulta un oţet foarte aromat, cu efecte tonice digestive, carminative (reduce balonarea), înviorătoare, un excelent adaos la salatele de primăvară. Extern este folosit ca frecţie împotriva răcelii, a durerilor reumatice, a stărilor de oboseală fizică şi psihică.

Decoctul combinat. Se pun 3-4 linguri de salvie mărunţită la macerat în jumătate de litru de apă, vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă o jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi) sau extern, sub formă de comprese şi băi.

Cataplasmă cu salvie. O mână de frunze mărunţite de salvie se lasă timp de 1-2 ore să se înmoaie în apă caldă (40-50 de grade Celsius). După trecerea acestui interval de timp se aplică direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasă vreme de o oră.

*Boli interne, tratate cu salvie

Bronşita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secreţii abundente – pulberea de salvie, administrată constant vreme de o lună, câte o jumătate de linguriţă de 4 ori pe zi, reduce cantitatea de secreţii şi are efecte antiinfecţioase puternice. Este recomandată mai ales în perioada de primăvară, inclusiv bolnavilor cronici, pentru că are efecte detoxifiante puternice, acţionând asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea – se ia înainte de masă un sfert de linguriţă de pulbere de salvie. Această plantă stimulează digestia şi echilibrează apetitul, având calitatea de a împiedica formarea gazelor în intestin. În lumea arabă, salvia este numită „iarba beduinilor”, decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentaţie şi a diferitelor infecţii ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afecţiuni se iau 2-3 căni de decoct combinat de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminină – se administrează o jumătate de linguriţă de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un tratament va dura trei luni şi va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal, influenţând atât producţia glandelor endocrine, cât şi receptorii diferiţilor hormoni.

Tulburări de menopauză – contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevărat elixir, reducând transpiraţia, rărind apariţia bufeurilor, având un puternic efect de reîntinerire. Se administrează câte o linguriţă de tinctură (întotdeauna diluată în apă) de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar după 4 săptămâni. Contra hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseşte pulberea de salvie, administrată în acelaşi mod ca mai sus.

Transpiraţia excesivă – salvia reduce puternic sudoraţia, inclusiv cea care apare pe fondul unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administrează în acest scop sub formă de tinctură, câte 4 linguriţe pe zi, sau de decoct combinat, din care se bea o cană pe parcursul unei zile (are un gust neplăcut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip II – salvia sporeşte foarte mult receptivitatea (cu până la 2-3 ori) organismului la insulină. În acest scop, se administrează decoctul combinat de salvie, câte o cană pe zi.

Astenie de primăvară, surmenaj – se iau 50 de picături de tinctură de salvie de 3-4 ori pe zi. Efecte mai puternice se obţin dacă această tinctură se ia diluată în ceai rece de roiniţă (melisă).

Plante perene Jales de camp (Salvia nemorosa Rose Queen) Pep...