Credinta

Să nu-ţi mai pese de gura lumii, dar să îţi pese de ceea ce Dumnezeu are de spus. Lumii îi pasă de tine dor atâta cât îi poţi oferi ceva…

 

 

 

 

Ca oameni,căutăm aproape întotdeauna la faţa omului. Ne pasă de ceea ce va spune X şi Y despre ceea ce am făcut,unde am fost şi ce decizii am mai luat.

Adeseori ne este teamă să credem în Dumnezeu deoarece ceilalţi vor râde de noi. Ni se spune că a crede în Dumnezeu este ceva demodat şi doar ciudaţii mai cred în El, sau aceia care nu au altă ocupaţie. Trăim după standardele lumii, ne îmbrăcăm cu hainele lor „zdrenţuite”,spunem ce spun ei, trăim ca vedetele de la Hollywood,iubim ca în filme,gândim ca mai marii filozofi, dar trăim cu frică în inimi. Ne este teamă de cine suntem de fapt şi vrem să mascăm acest lucru prin idile ieftine(care pretind că ne dau siguranţă şi dragoste), prin modă(care ne face „unici”, doar că nu ştiu cât de unici suntem când ne îmbrăcăm toţi în acelaşi haine), prin supericialitate(care ne asigură faimă şi duşmani, cât şi mai mulţi prieteni).

Acum e la modă să avem prietenii doar atâta timp cât putem trage foloase de pe urma lor,iar problemele cu părinţii sunt „perfect normale” în anii adolescenţei doar pentru că aşa ne-au zis revistele Bravo Girl şi Cool Girl.

Ne pasă atât de mult de ceea ce va crede lumea de noi, încât ajungem să ne mascăm atât de bine inimile că la o vreme ajungem să ne întrebăm:”Cine sunt şi cum am ajuns aici?”. Iar acest lucru se datorează simplului fapt că ne-a fost ruşine de faptul că suntem mai mult decât nişte „adunături de materie” sau o explozie de hormoni. Că am crezut în lume şi am uitat de Dumnezeu. El vrea ca noi să nu mai trăim după regulile lumii care aduc doar probleme, întrebări, trădări, lacrimi, inimi frânte, deznădejde,grijuri, stres, nemulţumire şi multe alte motive de îngrijorare.

Lumii îi pasă de tine dor atâta cât îi poţi oferi ceva,cât trăieşti ca restul, lor nu le lasă de fapt de tine.
Dumnezeu ne provoacă la ceva la care puţini sunt în stare să răspundă „de gura târgului”.

El vrea ca TU şi EU să fim unici după standardul Său,nu după al nostru. El nu ne cere decât inima noastră, atât! Nici măcar nu îţi va spune ce trebuie să faci, pentru că gândurile Sale sunt nepătrunse.

Doar vei privi cu ochii tăi cum viaţa ta se va schimba fără ca tu să realizezi asta.

Să nu-ţi mai pese de gura lumii, dar să îţi pese de ceea ce Dumnezeu are de spus.