Credinta

“Dă-mi Doamne, oameni dragi, să mă pot bucura de timp! Şi Doamne, dă-mi timp, să mă pot bucura de oameni dragi! “

 

 

“Dă-mi Doamne, oameni dragi, să mă pot bucura de timp! Şi Doamne, dă-mi timp, să mă pot bucura de oameni dragi! “

 

 

Fiecare viață poate fi asemănată cu o călătorie. Nu știm niciodată cât de lungă este călătoria noastră prin lume și nici când și unde se va termina. Nu știm dacă va fi frumoasă, monotonă sau plină de neprevăzut. Nu știm ce oameni vom întâlni în călătoria noastră și nici cine ne va fi alături până la sfârșit. Nu știm ce experiențe vom trăi, ce bucurii, ce dureri, ce iluzii, ce speranțe. Știm doar că drumul nostru nu va fi întotdeauna lin,că uneori vom întâmpina obstacole și chiar și oameni care vor încerca să ne abată de la calea noastră.

Uneori ne vom opri acolo unde vom avea impresia că ne-am găsit locul sub Soare, apoi vom realiza că nu ne regăsim în locul acela și nici alături de oamenii lângă care am zăbovit…Ruptura de ei va apărea imposibil de suportat și vom amâna o vreme plecarea, irosind timp și iluzionându-ne că poate, într-un târziu, vom primi ceea ce dorim. Iar când nu va mai suporta pustiul din el și lipsa iubirii, sufletul nostru va găsi forța de a-și urma călătoria de unul singur, până ce va întâlni pe altcineva lângă care să i se pară că a găsit locul sub Soare…Nu știm niciodată ce oameni ni se vor alătura în călătoria noastră și nici cât timp ne vor însoți. Unii vor rămâne în urma noastră, pe neașteptate, fiindcă acolo se încheie drumul lor, alții vor călători mai repede și ne vor depăși din mers, îndreptându-se spre zări de ei știute și nouă necunoscute.

Vor fi persoane care ni se vor alătura pe drum pentru perioade scurte, căutând să își aline singurătatea alături de noi, ne vom lăsa amăgiți de promisiunile lor, vom trăi deziluzii ce ne vor face să ne pierdem încrederea în oameni și să fim precauți cu aceia care vor încerca să se alăture călătoriei noastre.” Călătoria noastră nu va fi mereu plăcută. Nu întotdeauna vom avea parte de căldura soarelui. Uneori va trebui să înfruntăm nori, ploi, viscol și ninsori, iar alteori furtuni ce ne vor răvăși sufletul. Însă vor exista cu siguranță și momente în care inima ne va cânta de bucurie că trăim, vom trăi clipe frumoase, vom întâlni și oameni minunați, adevărat balsam pentru suflet, prieteni autentici, parteneri de viață iubitori.

Vom învăța alături de ei încrederea în oameni, iubirea, speranța că totul va fi bine. Fiecare om pe care îl vom întâlni și fiecare situație prin care ne va trece viața vor fi niște lecții pentru noi – și depinde numai de noi dacă vom învăța lecția iertării, a compasiunii, a iubirii sau, dimpotrivă dacă vom rămâne neiertători, dușmani și victime eterne. În călătoria care este viața vom cunoaște și binele, și răul, și iubirea și dezamăgirea, și speranța, și iluzia. Nimic din ceea ce este omenesc nu ne va fi străin.

Nu vom ști niciodată cu siguranță ceea ce ne rezervă viitorul, însă putem să avem certitudinea că pe tot parcursul călătoriei cineva ne va însoți mereu și atunci când vom fi fericiți, dar și atunci când vom fi căzuți la pământ. Cineva ne va ierta mereu rădăcinile și ne va aștepta să revenim pe drumul bun. Cineva ne va iubi mereu, chiar și atunci când nici măcar noi nu ne vom iubi…

Iar acel cineva este Dumnezeu. Vă doresc tuturor o călătorie cât mai frumoasă, cu oameni buni alături, cu momente fericite care să vă taie respirația, cu lacrimi de bucurie, iar pacea și iubirea să vă însoțească mereu. Să nu uitați: Nihil sine DEO (Nimic fără Dumnezeu)!