Tatăl lui Cabral este doctor și este foarte cunoscut în Congo, țara în care locuiește.
Cabral, care are o fiică pe nume Inoke, a fost părăsit de tatăl său, Alexander Ibacka-Dzabana, la numai câteva luni de la naștere.
Cabral a rămas în grija mamei sale, care era extraordinar de frumoasă în tinerețe.
Alexander Ibacka-Dzabana este doctor în Congo și este foarte cunoscut ca fiind un puternic susținător al drepturilor omului.
Prezentatorul de televiziune povestea pe blogul personal despre cum l-a cunoscut pe Alexandre Ibacka, cel al cărui nume îl poartă.
“Mama, Argentina, o gagică mişto din Buzău, venită în Bucureşti la facultate…, s-a îndrăgostit de tatăl meu biologic, Alexandre, venit din Congo printr-un schimb politico-strategic de studenţi. Şi m-am născut eu.
Pe când aveam câteva săptămâni de viaţă, tata a avut puţină treabă şi a trebuit să plece. Dar n-a lipsit mult, s-a întors când tocmai împlineam 13 ani. Evident că pentru mine era un străin, dar acest mic amănunt nu l-a împiedicat să spună c-a venit să mă ia în Congo… Nu m-am dus. A mai stat câteva zile şi a plecat. Iar”.
“Am stat de câteva ori să mă gândesc dacă-l urăsc. Nici gând! M-am gândit dacă l-aş putea ierta. Nu cred. Şi mi-am dat seama că l-am pedepsit, în felul meu, prin indiferenţă (…). Eu am deja un tată. Îl cheamă Mircea.
S-a cunoscut cu mama şi ne-a intrat în familie pe când eu aveam în jur de 6 ani.
El m-a plimbat de mână când strigau anticiorile după noi pe stradă, el mi-a explicat de ce nu trebuie să-mi fie frică de întuneric, el mi-a pus echipamentul de kickbox pe mine, el mi-a fost un tată atât de bun, încât sper să fiu şi eu, la rândul meu, un tată la fel de bun pentru fiică-mea”, se mai confesa Cabral, care ulterior a îmbunătățit relația cu tatăl său biologic.
Tatăl lui Cabral este doctor și este foarte cunoscut în Congo, țara în care locuiește.
Cabral este înconjurat de femei frumoase, nu numai la televizor, ci și în viața reală. Pe lângă soția sa, Andreea, mama lui Cabral este un alt motiv de mândrie.
Prezentatorul TV a făcut publică ieri o imagine din tinerețea mamei sale, Argentina Boldea, pe care a felicitat-o de ziua femeii. ”Multumesc frumos fiule, tie si tuturor celor care mi-au facut frumoasele urari!”, a răspuns aceasta.
În trecut, Cabral nu s-a sfiit să povestească despre relația părinților săi, chiar dacă acesta a fost pentru el o experiență destul de dureroasă.
”Mama, Argentina, o gagica misto din Buzau, satul Mosesti, venita in Bucuresti la facultate (ASE). Si, venind ea aici, cu educatia primita de la parintii ei (bunicul, Dumnezeu sa-l ierte!, a fost preot), s-a indragostit de tatal meu biologic.
Tata, Alexandre, venit din Congo printr-un schimb politico-strategic de studenti, student si el, la medicina.
Si m-am nascut eu. Pe cand aveam eu cateva saptamani de viata, tata a avut putina treaba si a trebuit sa plece. Dar n-a lipsit mult, s-a intors cand tocmai implineam eu 13 ani.
Intre timp mi-l arata mama la televizor, la stirile internationale (parca prezentate de maestrul Ciurascu) se dadeau, dupa cum bine stiti, vizitele ilustrului tont (rasuceasca-se in mormint!). E, cand ajungeau in Congo aparea si Alexandre in comisia de „Hai salut!„, a fost ani de-a randul ministrul sanatatii (drept urmare am putea trage concluzia ca sistemul de invatamant romanesc functiona fara gres).
Evident ca pentru mine era un strain, dar acest mic amanunt nu l-a impiedicat sa spuna c-a venit sa ma ia in Congo. Ai mei au fost, ca de fiecare data, totalmente fair. Au zis: „Daca vrei sa mergi… du-te! Noi nu vrem sa te lasam, dar este decizia ta.”.
Si nu m-am dus. A mai stat cateva zile si a plecat. Iar.
Si au mai trecut cativa ani. In ziua in care faceam 28 de ani eram singur prin Brasov (va spuneam acum ceva luni, sunt un ciudat) m-am gandit sa-l sun. Primisem numarul cu cateva luni inainte, pe adresa Pro-ului, de la o alta ruda (pe care n-o cunosc). Si l-am sunat… auzindu-ne dupa 15 ani.
– Alo, bonjour, avec monsieur Alexandre, vous en prie.
– Au telephone.
– Salut, je suis Cabral.
[liniste…]
– Alo, Alexandre?
Si am vorbit. A plans, l-am lasat, l-am pus la curent, i-am explicat una-alta, mi-a zis de fratii mei vitregi (am vreo 5 sau 6 prin toata lumea, nu-i cunosc)… in sfarsit, am comunicat cateva zile si-apoi… am lasat-o balta.
Recapitulare: a plecat cand aveam eu 2 saptamani, l-am vazut cateva zile cand am facut 13 ani, am vorbit la telefon cand am implinit 28 de ani. Acum fac 32.
Am stat de cateva ori sa ma gandesc daca-l urasc. Nici gand! M-am gandit daca l-as putea ierta. Nu cred. Si mi-am dat seama ca l-am pedepsit, in felul meu, prin indiferenta”.
Uite cat de frumoasa era mama lui Cabral in tinerete
